Notite din Irak (1) 2013

Eram la aeroport. Zborul se aminase pentru citeva ore. Stateam asezat pe un scaun si ma gindeam incotro ma duc, ce voi face?! Abia atunci am simtit o frica, la care se adaugau si emotiile plecarii in necunoscut la mii de kilometri departe de tara si de cei dragi. Cind am primit propunerea, nu ma gindisem prea mult, acceptasem imediat cu toate ca nu aveam prea mult informatie.

Si iata asa in toiul verii am ajuns in Irak, aterizind in orasul Erbil, capitala Kurdistanului. Era miezul noptii, dar era atit de cald incit nu aveai cu ce respira, aveam impresia ca fierbe asfaltul sub mine si eu ma topesc. Am privit spre cer, pentru prima oara in viata mea am vazut un cer atit de aproape si cu atitea stele.

Am fost intimpinati, urcati intr-un autocar si indreptati spre campul unde trebuia sa lucram si tot acolo sa locuim. La intrare/iesire din Erbil si alte localitati treceam prin punctele de control, unde stateau militari inarmati si verficau toate mijloacele de transport si documentele fiecarei persoane. Asta chiar o vazusem doar in filme.
Dupa 3 ore de mers, am ajuns la destinatie. Era un campus care mai mult semana cu o baza militara, inconjurat de gard cu sirma ghimpata si pazit de militari jur imprejur. Ne aflam la vreo 15 km de orasul Bardarash, in nordul Irakului.

camp 1Adaptarea a fost dificila. Era foarte cald. Si cu toate ca aveam pauza de masa de la 12:00 la 16:00, oricum era canicula in fiecare zi, incepind cu ora 7, programul de munca incepindu-l la  5:30. La amiaza, termometrul la umbra arata 45-50°C. 
Ceea ce tine de conditiile de trai, erau bune. Eram cazati in baraci sau in containere improvizate in dormitoare, dar era ok. Aveau aer conditionat, televizor. Masa era servita de trei ori pe zi, cu bucate gustoase pregatite de moldovencele noastre.
Printe moldoveni, romani, rusi lucrau si multi localnici si mare mi-a fost mirarea ca multi dintre ei au insusit atit de bine graiul nostru de vorbeau mai bine decit unii din moldoveni. Despre kurzi nu stiam foarte multe, dar am invatat cite ceva despre ei.
Kurzii reprezinta un popor de peste 30 milioane de oameni, fara tara. Din punct de vedere politic, Kurdistanul Irakian este singura regiune kurda care si-a cistigat recunoasterea oficiala internationala ca entitate federala autonoma. Acesta este situata in partea de nord a Irakului si este o regiune independenta, bine securizata, cu o istorie extraordinara si o bogatie de zacaminte petroliere nelimitata.

Din camp, am iesit doar de trei ori pe parcursul a trei luni. Prima data am mers sa dam analizele la singe in Erbil. Celor ce le depistau Hepatita erau trimisi automat acasa si aveau interdictie pe viata pentru a mai intra in Irak. Nu reusisem sa trecem toti pina la amiaza, am ramas si dupa. In aceste 4 ore am avut timp destul sa ne plimbam prin apropriere si sa vedem imprejurimile. Am fost impresionat de lacasurile sfinte pe care le au, cu toate ca nu am putut intra, ceea ce am vazut de afara mi-a placut.

erbil 2erbil 1

Am fost intr-un Mall. La intrare am fost verificati, trecuti prin detectorul de metale, exact ca la aeroport. Mi s-a parut straniu, dar eram intr-o tara straina si trebuia sa le respectam legile. Mall-ul pot spune ca arata exact ca unul din Europa, cu toate brandurile posibile, haine scumpe, parfurmuri rafinate, bijuterii. Am vazut foarte putine femei. Ele nu prea au dreptul de a iesi si daca iesa, doar insotise de o parte masculina.
Am mers ulterior la un bazar. Erau buticuri micute care aveau si mese improvizate afara. Mizerie mare. Gunoi aruncat. Sisteme de canalizare descoperite. Kebab-uri pregatite in strada, unde se asezau mustele ca albinele la miere. Aveam impresia ca astia nu au auzit de igiena. Nu am riscat sa mincam ceva. Erbilul este un oras interesant, dar inca in plina constructie, de parca ar fi un santier. Sint zone foarte curate si frumoase si altele exact opuse.

A doua iesire din camp a fost cind am mers sa ne prelungim viza de sedere in tara.  La centrul de imigrari, erau foarte multi oameni, probabil de toate natiile posibile. Am intilnit si romani pe acolo care lucrau in constructii, foarte multi americani.
Am vazut cu ce viteza se dezvolta orasul, cum construiec hoteluri frumoase, cartiere de locuit, blocuri rezidentiale, au masini multe si undeva jumatate din ele erau de marca Toyota de culoare alb sau bej, probabil sa nu atraga atit de mult caldura.

masiniconstructii

erbil 3Femeiele sint putinele care lucreaza, le poti intilni doar in spitale sau poate scoli, in rest stau acasa si au grija de gospodarie si droaia de copii pe care o au. Indiferent ca-i iarna sau vara, 10 sau 50 de grade caldura, ele sint imbracate de sus pina jos in haine negre si fata pe jumatate acoperita. Se marita pe la 13-16 ani si nasc cite 5-15 copii, muncesc foarte multe si la 30 de ani ajung sa arate ca o femeie de 50 de ani, iata de ce multi barbati isi iau pe parcurs a 2-a sau a 3-a nevasta, altele mai tinere si mai frumoase.

A treia iesire a fost in oraselul de alaturi. Vineri la ei se considera ziua sfinta a saptaminii, cum ar fi la noi duminica si deci aveam si noi o jumatate de zi libera, unicul timp liber dintr-o saptamina intreaga. Kurzii sint foarte credinciosi. Merg in lacasurile sfinte anume in ziua de vineri. Slujba este tranmisa si prin boxe, deci putea fi auzita si de noi. S-a organizat transport la bazarul din Bardarash. Cladiri micute si toate fara acoperise. In locul lor erau construite terase.

case
Bardarash-ul pare a fi un satuc fata de Erbil si anume un satuc inundat de mizerie. Resturi de mincare, scurgeri de canalizatie direct in strada. Nu am reusit sa intram in toate buticurile, caci multe erau inchise. Era perioada Ramadanului, cum ar fi la noi postul Pastelui. Nu ai voie sa maninci si sa bei nimc atit timp cit soarele este pe cer, in timpul zilei multi din ei rugindu-se.
Am reusit sa intram in buticuri cu haine ieftine, foarte ieftine. Majoritatea erau aduse din Turcia. Pentru orice te puteai tirguia, puteai sa tai jumatate din pret. Am fost impresionat de un butic ce era plin de diferite tipuri de narghilea si tutun pentru acestea. Am incercat citeva feluri de baklava si diferite feluri de alune. Cel mai mult mi-au placut cele in suc de rodii. O diversitate mare de ceaiuri, cafea, condimente.

A fost o prima experienta intr-o tara din Orientul Mijlociu. Am mai revenit de citeva ori. De fiecare data am invatat cite ceva nou, mi-am facut prieteni, am cunoscut oameni interesanti si profesioniti in ceea ce fac. Am vazut oameni dedicati muncii lor, care ani la rind lucreaza departe de casa si de familie, limitindu-se la multe placeri alte vietii in schimbul satisfactiei nemarginite in faza finala, atunci cind se gaseste titeiul sau cum se mai spune aurul negru al pamintului.

bardarash

Reclame
Acest articol a fost publicat în Experiente. Calatorii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s