Mirosul Craciunului, mirosul copilariei mele…

Craciunul ramine a fi cea mai frumoasa amintire a copilariei mele. O sarbatoare calda, petrecuta in sinul familiei cu multe colinde si voie buna.

Anul asta va fi primul Craciun fara mama… Si cind spun fara mama…, spun si fara acel mister, acea caldura, acel miros, acel colind…

Mama ne astepta pe toti acasa la aceasta sarbatoare. Ne astepta cu bucate gustoase, cu colinde frumoase si multa dragoste. Avea permanent usile deschise pentru oricine, daruri mici, dar oferite din suflet pentru zecii de colindatori.
Imi aduc aminte de copilarie. Doamne, ce timpuri interesante si frumoase.
Dimineata ne trezeam de la mirosul frumos ce venea din bucatarie. Era aprinsa candela pe masa, iar linga ea un craciunel rumen, o crenguta de brad cu citeva jucarii si mandarine. Toate acestea formau mirosul Craciunului, mirosul copilariei.
Ne asezam la masa si era o traditie sa avem mamaliga cu friptura si racitura. Dupa masa de dimineata plecam la tara la bunei si ii colindam afara sub geam. Ce bucurie mare pentru ei si pentru noi, cei mici. Primeam in dar nuci, prajituri si ceva bani, Bunelul scoate in drum calul si sania si plimba toti nepotii. Bucurie mai mare nu ar fi putut exista la acel moment.
Reveneam acasa si ma duceam si eu cu colindatul. Mama nu ma lasa sa ma pornesc pina cind nu stiam colinda foarte bine si nu mai devreme de ora unu. Daca ar fi fost dupa mine, ma porneam dis de dimineata. Imi proiectam traseul cu citeva zile mai inainte, de la care mahala sa incep si unde sa termin, la care case imi vor da mai multi banisori, care porti se deschid mai greu dar oricum se deschid 😊
O droaie de amintiri din copilarie.
Veneam acasa tirziu, inghetat, imbujorat dar cu atita fericire si zimbet. Eram bucuros de banutii care i-am cistigat si de toate darurile primite. Separam bomboanele de biscuiti, nucile de mere, numaram banii si deja planificam pe ce o sa-i cheltui. Mama cind ma vedea cu picioarele atit de inghetate, ma punea sa stau cu picioarele in apa fierbinte cu sare ca nu cumva sa se prinda raceala de mine.
Seara se termina cu povesti si colinde la focul de la gura sobei. La orice masa de sarbatoare, nu lipsea niciodata cintecele frumoase ale mamei, dar Craciunul il iubeam la nebunie pentru ca mama ne cinta cele mai frumoase colinde. Pe multe le cintam si acum.
„Sus in deal la Rusalim, sus in deal la Rusalim,
Asta-i seara de Craciun, asta-i seara de Craciun,
Este o masa prea frumoasa, este o masa prea frumoasa,
Asta-i seara de Craciun, asta-i seara de Craciun,
Iar la masa cine sade, iar la masa cine sade,
Asta-i seara de Craciun, asta-i seara de Craciun,
Sade sade Maica Sfinta, sade sade si se cinta,
Asta-i seara de Craciun, asta-i seara de Craciun,
Trece fiul ei si-o intreaba ce te plingi maicuta draga,
Asta-i seara de Craciun, asta-i seara de Craciun,
Dar de ce sa nu ma pling, dar de ce sa nu ma pling,
Asta-i seara de Craciun, asta-i seara de Craciun,
Cind vad poarta Raiului, cind vad poarta Raiului,
Asta-i seara de Craciun, asta-i seara de Craciun,
Si un mar taiat in patru si din patru iar in patru,
Asta-i seara de Craciun, asta-i seara de Craciun,
Busuioc verde pe masa, ramii gazda sanatoasa,
Asta-i seara de Craciun, asta-i seara de Craciun.”

Astazi nu mai am pe cine sa ascult sau cu cine sa cinte aceste colinde. Nu sint suparat pe Dumnezeu, nu vreau sa schimb aceasta traditie, dar pentru mine Craciunul nu va mai fi asa fara ea, nu va mai avea acelasi farmec.
Astazi intru pe poarta, nimeni nu-mi iesa in prag, dar eu cint, eu colind impreuna cu ingerii de Craciun pentru cei dragi care nu mai sint cu noi…