Soarele a venit de ziua mea

copilCit e de frumos atunci cind iti sarbatoresti ziua ta de nastere. In mine inca mai exista acel sentiment din copilarie, de a ma bucura de fiecare felicitare si fiecare mica atentie. Si acum imi aduc aminte cum ma trezeam dimineata si aveam impresia ca in acea zi toata lumea ii a mea, ca imi pot permite orice si toata atentia imi va fi oferita.

Astazi nu mai am acei 7 ani, nici cei 10, nici cei 15… Sint citiva mai multi. Dar sint frumosi, interesanti si plini de evenimente, activitati, intimplari, emotii si trairi.
Nu stiu daca ceea ce am realizat pina la aceasta virsta e mult… sau poate e prea putin…?! E bine sau nu prea?! E frumos?! Nu pot raspunde exact la o anumita intrebare, dar pot spune ca sunt implinit de ceea ce sunt la moment si asta e cel mai important, sa te simti in apele tale, sa te simti tu insusi si sa vrei sa faci inca o mie de lucruri frumoase in viata asta!

Vreau sa multumesc tuturor celor care au venit cu un gind bun si cuvinte frumoase in adresa mea, le doresc reciproc doar lucruri minunate in viata.
Am primit atit de multe mesaje de felicitare, atitea apeluri si sunt fericit pentru acest lucru, dar nimeni nu a putut trezi in mine acea emotie, acea traire, acel sentiment pe care il simteam atunci cind ma felicita Mama… Avea talentul sa vorbeasca atit de frumos, avea darul de ajunge atit de profund la sufletul oamenilor si eu am avut norocul ca ea sa fie mama mea si pentru asta vreau sa-i multumesc.
Ceea ce sunt astazi, ceea ce am reusit sa realizez, ceea ce am devenit, a fost datorita ei. Nopti nedormite, zile intregi muncite, ginduri, sacrificii, toate au fost facute doar ca copii ei sa nu duca lipsa la nimic si i-a reusit… I-a reusit sa creasca copii educati, frumosi si OAMENI!

Imi aduc aminte si acum, ca chiar atunci cind nu eram acasa, nu se intimpla ca sa nu primesc o geanta mare cu toate bunataturile mamei si anume preferatele mele. Probabil, ea ma cunostea cel mai bine. Scotoceam de prin geanta si eram atit de bucuros. Cite aniversari organizate impreuna cu toata mahalaua si toti colegii de clasa, se umplea casa si ograda de copii, muzica cinta si noi dansam, ne jucam, iar mamei inima-i inflorea.

Dragostea parinte-copil este una care nu poate fi descrisa. Ea se simte, fiind neconditionata si nemarginita.
Daca as putea acum sa-i vorbesc sau atunci cind ne vom intilni, as dori sa ma inchin pina la pamint si sa-i multumesc inca o data pentru toate si sa-i spun cit de mult o iubesc!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Emotii si Ginduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s