VICTOR Iutis: singur in fata sortii..

Ceva timp in urma am vizionat reportajul realizat de Sorina Obreja de la ProTV despre absolventii gimnaziului-internat din Straseni. Pentru citeva minute am incercat sa compar balul lor de absolvire cu cel pe care l-am avut eu. Am incercat sa ma gindesc cit le este de greu. Cit de greu ne este noua cei care sintem sustinuti de parinti ca sa pasim in lumea mare, sa facem primul pas, sa reusim dar imaginati-va acesti copii care au cite 15-16 ani si trebuie sa inceapa o viata noua de sinestatator. M-am simtit atit de trist.
Mi-a atras atentia un comentariu la acest articol si asa am facut cunostinta cu VICTOR Iutis, un tinar care a crescut la orfelinat si incearca sa ne povesteasca despre experienta sa si cum e sa reusesti in viata dupa ce pleci din orfelinat:

iutis victor„Am 30 ani. Locuiesc la Soroca si am o ferma mica. Cresc 10 vaci aici si din asta si ma intretin. De specialitate sunt profesor de muzica, dar am lasat din caua salariului mic pe care il aveam. Tatal meu a decedat pe cind aveam virsta de 9 luni, l-a ucis cineva cu furca in cap. Peste ani de zile am vrut sa-l caut pe acel om, sa ma uit la el in ochi si sa-l intreb de ce a lasat 2 copii fara tata. Dar plecase si el in lumea cealalta, iesind de dupa gratii l-a calcat o caruta, asta am aflat de la satenii de unde era acel om.

Am ajuns la internat la virsta de 6 ani din cauza tatalui vitreg care ma batea foarte tare. Eram torturat zilnic, eram plini de vinatai, mama nu avea grija de noi. Zilnic folosea alcool, pur si simplu nu-i pasa de nimeni si nimic. Primarul a hotarit sa ne dea la orfelinatul din Leova. Am ajuns acolo si eram cel mai fericit. Fericirea consta in faptul ca aveam ce minca, aveau grija de noi, ne imbracau, se comportau frumos.
Dupa 5 luni am fost transferat la Drochia din cauza bolii pe care o aveam. Eram bolnav psihic din cauza batailor primite. A fost cea mai grea perioada din viata mea, o perioada pe care cu greu mi-o aduc aminte pentru ca doare sa te gindesti la asa momente. Ajungind acolo am stat vreo 2 luni dupa care am fost transferat la spitalul psihiatric din Balti din cauza ca am lovit educatoarea mea cu scunul. Ce am trait la Balti e de nedescris… Aveam o educatoare foarte buna care ma mai vizita, ma puneam la ea in genunchi si o imploram sa ma ia la Drochia inapoi. A venit momentul si m-a luat, o zi deosebita in viata mea

Mama venise doar o singura data sa ma viziteze pe cind aveam 9 ani. Tin minte acele momente. Nu vroiam sa ma intorc acasa niciodata pentru ca mie acolo imi era bine, dar la saracia pe care o traiam nu vroiam sa ma intorc.
Era foart trist faptul cind copiii asteptau la poarta cineva sa-i ia acasa. Erau colegi care plecau in vacanta acasa, noi eram vreo citiva care ramineam tot timpul la scoala dupa care mergeam in tabere sau la Tirnova, sanatoriu pentru cei bolnavi cu tuberculoza.

Cele mai fericite momente la internat erau cind veneau diferiti oameni si ne aduceau cirese, capsune, ceva de imbracat, ne duceau in excursie. Clipe de neuitat.

Ma gindeam la viitor. Am rugat sa frecventez scoala muzicala si am fost dat pe cind eram in clasa a 4 -a. Mergeam de 3 ori pe saptamina la lectii de trompeta, solfegiu si literatura muzicala. Imi placea enorm de mult, daca nu reuseam cu lectiile atunci imi spuneau ca o sa ma ia de la scoala muzicala si nu voi mai merge. Mereu am fost primiul. Invatam cel mai bine, am terminat cu diploma de 10 cel mai bun rezultat in 60 ani de existenta a scolii.

Fiecare zi era unica in orfelinat. Diminiata ne trezeam la orele 6:30.  Fiecare mergeam la inviorare, toaleta de dimineata dupa care la 7:15 mergeam la masa. La 8:30 mergeam la lectii pina la orele 13, dupa care era ora prinzului. Dupa asta aveam 2 ore libere fiecare faceam ce doream. Mergeam pe la cercuri, dansuri, cor, jocuri diferite. La orele 16 incepea meditatia, pregatirea de lectii pentru a 2 zi pina la 18, dupa care mergeam la masa. Ulterior aveam o ora jumatate timp liber pentru joaca. Cam asta era regimul zilnic in fiecare zi. Duminica aveam liber. Toata ziua joaca, filme, discoteca pentru cei mari si lectii biblice. Mi-am facut prieteni multi, tinem legatura cu ei, ne intilnim, vorbim si ne amintim de acele timpuri.

Am avut o sumedenie de momente grele in viata. Imi amintesc dupa ce am terminat orfelinatul am venit la Chisinau ca sa dau examene la colegiul de muzica Stefan Neaga. Nu aveam unde sa dorm. Dormeam prin parc, noroc ca era cald. Am reusit sa intru la colegiu, cel mai frumos vis implinit.

Un greu moment a fost viata de dupa colegiu. Am inceput sa lucrez ca profesor la o scoala, nu aveam bani cu ce sa ma intretin, nu aveam bani de gazda. Salariul meu era de 1000 lei pe cind eu achitam gazda 800 lei. Muream de foame, nu stiam incotro s-o apuc. A fost un moment cind am fost dat afara de la gazda, dormeam pe bancile parcului central. M-am adresat la deputati, la o sumedenie din ei, asa m-a sfatuit un prieten. Lor nu le pasa deloc, nu-ti raspund la rugaminte. Poti sa mori de foame, nu-i intereseaza. Trecind prin acea perioada grea am hotarit sa lucrez la o ferma ca sa nu achit gazda si sa am unde trai. Salariul era mic, dar nu muream de foame. Nu mi-a fost rusine de nimc, important e sa supravetuiesc. Mi-am dorit tot timpul sa am o viata normala, sa am unde pune capul pe o perna si ce minca, asta erau cele mai mari dorinte ale mele, dorinte pentru unii usoare pentru mine grele. A fost momente cind mergeam si ceream de la biserica o bucata de piine, preotii se uitau cu niste ochi mari la mine, imi spuneau ca esti tinar, tu de ce nu muncesti? Daca ar sti ei cit conta pentru mine acea bucata de piine. Dupa ceva timp am plecat peste hotare la Moscova, acolo am lucrat vreo 2 ani. M-am intors acasa pacalit, viata nu destul m-a batut. Din nou am ajuns pe scaune prin parcuri, ce voi face nu stiam. Am apelat din nou la conducere. Nimeni nu mi-a raspuns. Tristetea din ochii mei nu mai disparea si-mi parea ca nu va dispare niciodata. Spre norocul meu am avut colegi la Stefan Neaga care mi-au dat o mina de ajutor

Daca s-ar intoare timpul inapoi, nu cred ca as schimba ceva, fiecare clipa traita te face mai puternic, doar poate as incerca sa fiu mai bun. Fiecare zi iti da ceva nou, ai de invatat ceva, daca te lasi batut nu reusesti nimic.

Nu imi fac mari planuri pentru viitor, dar am de gind sa-mi fac o ferma mare si sa pot ajuta copii de la orfelinate, cei care nu au unde pleca, sa le dau de lucru si sa se poate intretine. Un vis de al meu ar fi sa scriu o carte despre istoria vietii mele, trairile mele. Am de povestit multe.

Un sfat pentru cei ce pleaca din orfelinat, sa ia de la viata tot ce pot lua, sa nu traiasca in zadar, daca vor trece prin greutati sa nu plece capul caci pentru fiecare incercare exista iesire din situatie.

Eu cred in destin, fecare din noi isi are destinul sau, dar mai cred ca si noi il creem. Cum iti asterni asa dormi, dar important e sa ai unde sa asterni.

Nu stiu ce va fi peste 20 de ani. Nu-mi doresc avutie, pentru ca toate is trecatoare. Imi doresc sa fiu fericit, sanatos si sa pot spune la sfirsit ca nu am trait in zadar. Sper sa am o familie. Urmeaza intr-un an sa fac nunta, am hotarit sa ma insor mai tirziu pentru ca copii mei sa nu ajunga in situatia care am ajuns eu. Imi doresc copii. Vreau ca ei sa fie fericiti si mindri de viata pe care o vor trai. Iubesc copii, ei sunt alinare, pentru ei vreau sa traiesc, pentru ei acum muncesc, dar ce le va rezerva viitorul numai Bunul Dumnnezeu stie.
Un verset din biblie spune Invata pe copil Calea pe care trebuie sa o urmeze si cind vor creste mari nu se vor abate de la ea. Le voi da tot ce pot sa le dau, vor primi tot ce nu am avut eu. Voi incerca sa-i educ corect, le voi povesti trecutul meu pentru ca ei sa stie ca prin viata treci prin greutati, dar indiferent cit de greu nu imi va fi ma voi stradui sa ii am alaturi si sa nu-i parasesc niciodata.”

Reclame
Acest articol a fost publicat în Emotii si Ginduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la VICTOR Iutis: singur in fata sortii..

  1. Valentina zice:

    Am citit acest articol cu un nod in gat. L-am citit si baietilor mei. Ca esti o persoana puternica, am inteles din prima. Iti doresc din tot sufletul, realizarea tuturor visurilor tale(inclusiv si cel cu cartea) .Domnul sa te aiba mereu in paza si sa te ajute in toate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s