Vesnicia s-a nascut la sat…

Stim cu totii, ca chiar daca suntem bine si ne simtim fericiti la mii si mii de km, dorul de casa este mare.

Mie cel mai mult imi este dor de sarbatorile moldovenesti, zile care le petreceam frumos in sinul familiei.

De Sfinta Maria Mica, la 21 Septembrie este sarbatorit hramul localitatii unde am fost nascut. Cu cita nerabdare asteptam aceasta zi. Aceasta sarbatoare la fel mi se asocia cu finisarea stringerii recoltei de pe deal, atunci cind strugurii deveneau must si acesta la rindul sau devenea vin proaspat numai bun de servit oaspetii.

Eu cred ca am avut marele noroc sa fiu educat si sa ma bucur de armonia sarbatorilor traditionale, fiind pastrate aceste obiceiuri in familie. De sarbatori aveam prilejul sa ne intilnim cu cei dragi, veneau in ospetie rude si multi prieteni de familie.

Pregatirile de hram incepeau cu mult timp inainte. Pina si acum mirosul a proaspat vopsit mi se asociaza cu hramul.

Mama intotdeauna pregatea zeci de bucate pentru aceasta sarbatoare, fiind ajutata si de noi, cei 3 feciori. Mama nu avea fete, deci responsabilitatile gospodariei le imparteam intre noi. Careva se ocupa de curatenia in casa, cineva de vopsit gardul, poarta, prispele, cineva chiar la framintat aluatul si l-a dat tavele in cuptor.

Era sarbatoare si noi eram fericiti! Poate mici, poate fara griji, dar erau vremuri atit de frumoase si care au adunat atitea amintiri.

Atunci cind mama scotea piinea rumena din cuptor, noi stateam linga ea si asteptam sa primim cite o felie calda, mare si gustoasa. Imi este dor de cozonaci, invirtitele cu mac, cornisoarele cu visina. Insa cel mai tare cu totii asteptam gisca/gaina umpluta si coapta in cuptor. Tare ne mai suparam ca are doar doua picioare si ne certam care sa manince soldul. Insa asta pina cind mama a inteles ca trebuie sa pregateasca doua gaini, ca sa ne impace pe toti.

Imi este dor de acele timpuri. Maturam ograda, maturam in fata portii, pregateam cele mai frumoase tacimuri de sarbatoare si asteptam oaspetii. Erau momentele cind ne adunam cu totii impreuna: frati, verisori, matusi, bunei, stateam cu toti la masa si a devenit o traditie sa cintam muzica populara. Mergeam sa vedem cine a cistigat berbecul la trinta si seara la balul din sat se dansau cele mari hori, dansau si cei mici, si cei mari si era veselie mare.

Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat si acei oameni care au trait la tara sau copiii, care si-au petrecut vacantele la bunici au fost norocosi, bucurindu-se de lucruri mici, dar atit de frumoase care i-au facut sa creasca cu acel spirit al traditiilor populare pentru al putea oferi la rindul lor copiilor acestora.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Chisinaul Meu. Moldova Mea. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s